Nici nu ai idee cat de mult pot sa-mi doresc o scara spre cer.Vreau sa urc si sa nu mai cobor,sa stau acolo sus pe un nor usor si sa ma injectej cu fericire,sa trag pe nas vise si sa ma pastilez cu speranta.
Vreau sa fiu"high" si sa uit de tot ce e rau sa vad totul in culori si sa simt ca traiesc mai intens ca niciodata.
Vreau ca tu sa fi heroina mea,sa te simt pulsandu-mi in vene si aprinzandu-mi simturile.Sa fi nicotina ce ma relaxeaza cu fiecare fum tras din tigara iubirii,caci iubirea este asemenea tigarii,o data aprinsa sti ca se va termina ,dar te bucuri de fiecare fum pana la ultimul.
Vreau sa intri sistemul meu si sa ma inebunesti,sa ma faci sa halucinez frumos din dragoste,sa fi canabisul meu si sa ma pierd in visele pe care mi le oferi.
Tu creezi dependenta, cu fiecare sarut esti mai puternic decat orice drog,iar fara tine simt ca intru in sevraj.
Asa ca nu te indrepta prea mult..nu se stie cand am nevoie de o noua supradoza de vise.Stiu ca ma distrugi,ca o sa ajung o ruina din cauza ta,dar nu ma pot satura de prezenta,drogostea si atentia ta...

As vrea sa fi acum in sufletul meu ,sa simti si tu durerea care ma sfasie in mii de bucati.De cand te-am cunoscut nu mai am o clipa de liniste pt ca fiecare rasuflare a mea iti este dedicata tie.Uit de mine si nu pot sa mai visez altceva decat chipul tau zambind frumos asa cum numai tu o poti face..Ma chinui singura imaginandu-mi cum ar fi fost daca noi doi ne-am fi intalnit altfel,daca am fi trait altundeva,daca ne-am fi iubit cu adevarat.
Visez la tine ,ziua,cu ochii deschisi,te visez si atunci cand esti aproape ,visez ca te pot atinge,te pot saruta si uit unde sunt si ce fac cu gandul la tie,
Visez la tine noaptea.te visez in culori,fericit alaturi de mine,doar noi,departe ,unde nu ne-ar cunoaste nimeni si poate lucrurile ar fi diferite.
As vrea doar o sansa ,o singura sansa..Lasa-ma sa te ador asa cum meriti,lasa-ma sa-ti fiu alaturi,lasa-ma sa te iubesc asa cum ne a facut-o nimeni pana acum...
Sufletul meu moare stiind ca nu te pot avea,iar eu ma sting usor in durere si lacrimi nu pot sa cred ca pot iubii pe cineva atat de mult si ca pot abandona totul...
Da-mi doar o sansa sa schimb viitorul,traind prezentul asa cum imi doresc,alaturi de tine,durerea si fericirea,iubirea si ura,siguranta si deznadejdea produsa de tine in fiinta mea.
E incredibil cum poti ranii sau cum poti face pe cineva sa zboare, prin gesturi atat de simple,asa cum ai facut tu de mii de ori.
M-am saturat sa sufar mereu ,sa pierd mereu din cauza ta..tu esti cel ce ma distruge fara voie in fiecare zi si pt asta te urasc ,te urasc pt ca nu pot sa nu te iubesc pt tot ceea ce insemni pt mine.
Ajuta-ma sa ating norii prin IUBIRE si vei ramane o parte a amintirii mele pana in ultima clipa...vreau doar 2 cuvinte mici ,dar atat de puternice:"TE IUBESC!"...atat doar ma poate face fericita.
Crezi ca poti sa ma ajuti?

vreau sa ma ridic impotriva multimii de oameni fara suflet transformati treptat,treptat in sclavi ai societatii lipsite de scrupule in care traim.muncim zi de zi pentru progres si uitam sa mai iubim,sa ne mai simtim liberi,sa traim clipa.vrem tot mai mult ,dar ne pierdem identitatea pe drumul spre succes.nu mai exista nimic pur,nimic in care sa merite cu adevarat sa mai crezi.esti singur si neinteles impotriva lor si nu ai nici o cale de scapare.chiar daca te impotrivesti,cu timpul vei ajunge exact ca ei,ca cei pe care ii dispretuiesti atat de mult,cei ce traiesc prin birouri aglomerate,uita de familii si sacrifica totul pt o cariera si un nume pe care ceilalti sa il recunoasca.noi ne simtim inca liberi,dar avem deja lanturi in jurul mainilor,ni se spune ce ar trebuii sa facem si suntem obligati sa vedem lumea din perspectiva lor.ne sterg usor,usor emotiile si sentimentele si le inlocuiesc cu ura si aroganta ,ne planifica viitorul fara sa tina cont de prezent si de trecut,nu avem voie sa avem dorinte si pareri proprii,ne sterg identitatea si o inlocuiesc cu cea a unui strain de 36 de ani ,in costum prafuit,cu fruntea incretita de griji si nevoi,ce priveste multimea de la fereastra unei cladiri de birouri si se gandeste ca ar fi putut fi fericit acum,daca s-ar fi opus atunci normelor si pretentiilor societatii moarte de azi.

Visez la nori pufosi ,la zane cu aripi catifelate ,la fluturi mari ce ti se aseaza in palma si bat delicat din aripi ca un fior al groazei la gandul ca pot fi striviti.visez la campuri cu maci ce se scutura usor cand fugim printre ei tinandu-ne de mana.visez la cerul albastru,la gradini de trandafiri.visez sa ating luna cu un deget ,sa o cobor de pe cerul instelat si sa o tin in palme.visez la mari,la munti si la cantecul pasarilor.visez la tine si la mine.visez la noi.visez la tinerete ,la abis si eternitate.visez la soare si caldura.visez la drumuri noi.visez la frumos .visez la iubire.

Visez ca alerg printre maci rosii,iar petalele lor sa se scuture ca sperantele in urma mea.visez ca undeva in mijlocul lor esti chiar tu cu bratele larg deschise asteptandu-ma acolo de o vesnicie.visez ca ma imbratisezi si ne aruncam in iarba inalta si moale si nimeni nu ne vede.visez ca ne uitam pierduti la cer,un cer curat,albastru,cu nori usori de puf.visez la fluturi mari albi ce zboara deasupra noastra,uite chiar acum unul dintre ei s-a asezat in palma ta….e atat de frumos aici.visez sa raman asa ,in campul cu maci alaturi de tine, pt eternitate.visez imbratisarea si sarutul tau.visez ca totul e realitate sin u un colt indepartat al imaginatiei mele .visez ca nu esti atat de departe si ca o sa ne intalnim curand in campul cu maci….

Sunt din ce in ce mai goala….simt ca pierd tot pana la ultimul strop de fericire.simt cum bucuria ma paraseste si nu mai e nimic bun in mine sa-mi aminteasca de ce era candva.o lacrima curge usor pe obrazul meu stang,coboara repede urmata de inca una,si inca una.simt ca ma pierd,ma pierd si nu mai ramane nimic,nici macar o urma ca in coltul buzelor mele candva a fost prins un zambet.mie teama ca intr-o zi voi cadea si nu ma voi mai ridica,ca o sa calcati peste mine si o sa ma striviti,o sa mor si o sa ma uitati…am vrut mereu mai mult si am ajuns sa pierd totul,sa nu mai am nimic al meu.am fost coplesita cu dragoste,m-am speriat si am fugit.am vrut altceva,iubirile am venit,au trecut si nici una nu sa oprit sa ramana alaturi de mine.nu m-au vrut asa cum sunt cu adevarat si m-au aruncat,au vrut sa ma schimb si nu am facut-o asa ca m-au parasit…simt ca ma pierd ,simt cum cad in gol si nu are cine sa ma ajute.trec prin multimi si vad ca nu e nimeni care sa ma ia de mana si sa spuna ca totul va fi bine si ca va fi alturi de mine mereu.am pierdut notiunea de dragoste,nu mai cred in ea desi mi-o doresc cu disperare.stiu ca nu exista insa eu o vreau ,ma alimentez cu minciuna,respir sentimente false,beau ura ,imi ratacesc sufletul in fiecare secunda si usor usor moare in mine increderea in lumea asta oarba si parsiva.vreau un rasarit de soare in inima mea,sa lumineze ce a mai ramas bun in mine,sa ma trezesc din cosmarul asta numit societate,sa fiu libera,nu mai existe bariere si sa fiu fericita …

Ma uit la tine,dar tu nu ma vezi. privesti in gol si esti pierdut undeva,departe de mine.oare ce gandesti?cat mi-as dori sa stiu ce e in mintea ta acum! La ce visezi cu ochii deschisi? La tainele trecutului sau la necunoscutul viitorului?oare rememorezi amintiri sau iti imaginezi viata ta,viu colorata,asa cu ar putea ea sa fie peste ani?sunt eu oare o parte a viitorului tau? Cate intrebari….si nici un raspuns.oare ce dezgroapa mintea ta din trecut?secrete?..nu nu secrete,ele pot distruge . pe cel ce le ascunde il macina usor in interior,il chinuie ,il aduc la disperare,il fac sa blesteme clipa in care le-a aflat si a hotarat sa le pastreze.oare ce secrete ai tu?nu am reusit niciodata sa te cunosc cu adevarat,sa iti cunosc in totalitate trecutul.daca te-as putea intreba mi-ai destainui oare toate secretele tale?pana la ultimul/pana la cel ce este cel mai adanc ascuns in inima si in toata fiinta ta?dar ,pe de alta parte…as vrea eu oare sa te cunosc atat de bine?sa ma impovarez cu secretele tale?nu-mi raspunde ca toti ceilalti:” eu nu am secrete!” de ce mintiti?toti avem secrete chiar daca nu recunoastem fata de altii sau fata de noi aceste lucruri…poate totusi nu esti acum pierdut in secretele care se salasluiesc in tine…poate nici macar nu mai esti un mister pentru mine..poate stiu deja tot ce numesti “secret” in fiinta ta si asta fara ca macar sa stii ca mi le-ai spus de mult…dar poate tu ai in minte acum amintiri.ce placut e sa rememorezi o amintire frumoasa,sa simti bucuria cu aceeasi intensitate cu care o simtise-si de mult… o amintire e ca o carte…vezi decorul,personajele,stii ce simt ele,le observi gesturile si gandurile,vezi cum reactioneaza,le auzi ,le simti miscandu-se dintr-o parte in cealalta a decorului exact asa cum se intampla de fiecare data cand citsti si in imaginatia ta se contureaza o noua realitate,mai vie,si mai buna,numai ca nu ai nevoie de pagini pt a simtii din nou toate acestea,ai nevoie doar de un gand ,un gand mai usor decat un fulg,un gand care zboara si zboara pana la o amintire prafuita pe care o deschide si elibereaza explozia de culoare,de voci ,de umbre… oare asta e in mintea ta acum?o explozie de bucurie ?sau e totul intunecat,rece,rigid?oare iti amintsti acum lucruri dureroase,sentimete contradictorii?te simti oare singur?nu ma vezi ca sunt atat de aproape de tine?as vrea sa te trezesc din reverie asta,dar mi-e teama sa nualung prin prezenta mea ganduri dragi tie…am petrecut prea mult timp in asteptarea asta…as vrea sa te ispitesc…cu un sarut,cu o atingere,discret..nu sunt eu de vina ,instinctual meu imi spune sa ma apropii…asa o sa fac…o sa ma apropii de tine,te voi imbracisa,sit e voi privii repede in ochi,atunci cand te vei intoace sa ma privesti…si poate asa voi putea sa vad in ochii tai mari,cu privire pierduta.macar fragmente di gandurile pe care le aveai inainte de a te fi trezit la realitate.daca vor fi ganduri frumoase,ma voi bucura alaturi de tine,insa daca gandurilein care fusese-se prin pana nu demult sunt intunecate si sumbre iti promit…nu..iti jur! Ca voi fi alaturi de tine si ca ne vom lupta impreuna cu demonii,cu grijile,supararile ,intunericul si tristetea ce salasluiesc in ele..si iti mai jur ca voi reusii cumva ,nu stiu cum,dar voi reusii sa auc din nou un zambet fericit pe chipul tau.nu mai visa cu ochi deschisi! Ce rost are sa rememorezi trecutul de atatea ori cand stii ca el va ramane cu tine pana in ultima clipa,acea ultima clipa fatala cand trecutul va trece pe lnga tine in viteza ,timpul se va oprii in loc si viitorul nu vamai continua pt tine.ce rost are sa-ti inchipui cum va fi in viitor?nu ai cum sa stii pe ce cai te va purta destinul…sunt mii si mii de posibilitati..fiecare cuvant pe care il rostesti sau care nu apuca niciodta sa se infiripeze in realitate pt ca se opreste in mrejele gandurilor,fiecare ,oricat de neinsemnat ar pare ape moment ,poate sa schimbe intr-o suta de feluri viitorul.Asa ca hai sa uitam de trecut si de viitor,de ce a fost si de ce va fi si sa ne concentram sa facem din present ceva memorabil…sa fim doar noi doi in centrul lui si totul sa se invarta in jurul nostru ,,,sa fim fericiti si atat…hai sa incercam sa devenim un intreg dincolo de timp si spatiu ,dincolo de tot!...

Eu am aripi de plumb si nu pot sa ajung la tine,ma trag in jos si nu mai pot zbura.nu pot ajunge la tine pentru ca esti acolo sus printre nori,nu stii ca eu te privesc de aici de jos si iti urmaresc fiecare miscare,nu stii cat de mult mi-as dori sa te uiti la pamant pt un moment,sa ma vezi,si sa cobori grabit pt a ma lua alaturi de tine.zbori fericit si indiferent mult prea departe de mine ,nu cunosti durerea din sufletul meu inlantuit,durerea iubirii pe care ti-o port fara a ti-o putea impartasii.eu am aripi de plumb nu pot zbura si simt ca ma indepartez din ce in ce mai mult te tine.Sper ca intr-o buna zi sa iti dai seama ca exist aici jos si sa vi sa ma cauti,sa ma gasesti si sa ma ajuti sa zbor din nou.sper sa ma iubesti macar pe jumatate cat te iubesc eu .sper sa zburam impreuna,eu in bratele tale,plutind lin si usor ca un sarut,un sarut pe care as vrea sa ti-l daruiesc alaturi de aripile mele de plumb si nu pot pentru ca stiu ca daca as face asta si tu nu a tine la mine ,inima mea sa-r rupe in mii de bucatele si nu as mai stii sa o pun la loc. Ajuta-ma sa scap din lanturile in care sunt prinsa si fa-ma sa fiu fericita asa cum eram de mult inainte sa te cunosc si aripile mele sa devina de plumb…

a venit toamna

A venit si toamna...frunze uscate zboara prin aer,moarte,pierdute la fel ca sperantele mele,vantul le duce departe,departe ,plutesc lin in uitare ,apoi ajung pe pamant si sunt calcate in picioare fara mila,asa cum se intampla si cu dragostea mea…incerc sa supravietuiesc cu incapatanare chiar daca toti imi strivesc visele…le adun cioburile si merg mai departe..asta am facut mereu si nu mi-am dorit decat un singur lucru,am avut un singur ideal oricat de intunecate imi erau zilele,un singur tel de care ma agat cu ultimile puteri:”iubirea”…candva visam in culori la EL,am crezut ca l-am gasit de atatea ori si de fiecare data am dat gres,am cazut,am suferit tacut,m-am ridicat si am plecat mai departe cu un zambet fals pe fata in timp ce sufletul imi sangera …am pierdut visele pe drum, de mult,nici nu mai stiu cand am incetat sa mai cred in asa ceva ,inima mi-a impietrit,lacrimile au inghetat,m-am intunecat…acum sufletul imi moare usor in fiecare zi,nu mai simt fericirea cum o simtiam candva,nu mai am dorinte,nici vise de implinit,trec doar pe drum,printre oameni carora nu le pasa de mine,care nu ma cunosc si care nu ma pot ajuta,vreau sa ajung cat mai departe ,sa alerg prin vantul puternic,prin ploia rece pe care nu o mai simt, printre frunzele moarte ,sa ajung undeva unde sa uit totul,sa visez din nou si simt din nou fericirea lucrurilor simple si inocente,si poate asa dupa ce anotimpuri vor trece,poate ca voi fi altfel si eu,poate voi revenii la viata,si o voi lua de la capat sperand ca intr-o zi voi da peste IUBIRE,voi plutii printre nori usoara ca un fulg si ma voi bucura din nou de fiecare clipa…poate la un moment dat voi avea sansa la un nou inceput…..

stii la ce ma gandesc acum?

Stii la ce ma gandesc acum?nu ..nu ma gandesc la trecut…nici la prezent….vad doar viitorul…nu stiu de ce dar il vad ca pe o furtuna la care privim la inceput din spatele geamurilor hotelului unde stam,acolo unde ne simtim cu adevarat in siguranta…stam imbratisiti si privim pierduti haosul de afara…nu zicem nimic …doar privim…sa fie oare viitorul atat de intunecat pt noi?de ce nu-mi pot scoate imaginea asta a furtunii din cap…! Ma obsedeaza! La fel ca tacerea dintre noi…..stai ..ceva se schimba….te iau de mana si iesim afara…e vant…e ploie…mie frig….dar esti langa mine .fugim tinandu-ne de mana prin furtuna…si zambim chiar daca ea e impotriva noastra si inecarca sa ne opreasca…nu e nimeni alcineva pe drum ..doar noi…e liniste din nou..si tu zambesti…iti raspund cu un zambet fericit,simplu,asa cum il stii foarte bine pt ca l-ai vazut prins de fata mea de atatea ori…in fuga noastra nu mai vedem nimic alceva decat unul pe celalalt…totul se amesteca intr-un amalgam de culori intunecate …oare viitorul va fi atat de negru si potrivnic?voi fi oare alaturi de mine si atunci cand totul va parea pierdut?...am ajuns la malul marii…valurile sunt impresionante si musca din plaja pustie…doar noi,2 nebuni ..in singuratete….ce frumos!aceleasi valuri salbatice ..par a se lupta pt suprematie…imi amintesc de oamenii care lupta zi de zi sa fie cei mai buni,sa fie perfecti,sa aiba totul…si usor,usor uita ceva important…foarte important…uita sa stea alaturi de persoana iubita,care acum este uitata undeva intr-un colt intre amintiri prafuite ,pierdute de mult , ce au fost inlocuite de setea neincetata pt succes si avutie…valurile insa nu sunt ca oamenii,chiar daca sunt salbatice ,si domina pt suprematie in timpul furtunii..ele se linistesc si devin prietenoase ,calde,si aducatoare de bucurii pe vreme buna…oamenii,fiinte meschine ce sunt ,o data ce au fost scapate de sub control ,nu mai exista cale de intoarcere….e atat de frumos aici pe plaja….stam intinsi pe mal,sunt atat de aproape de tine,ma saruti in ploaia care e din ce in ce mai rece..si simt ca si cum ar fi cea mai frumoasa vreme posibila…nu mai exista nori negrii ,ce se invart in cercuri deasupra noastra scuturand ploaia cu picaturi mari care ne ating fata in timp ce ma saruti,nu mai e frig,nu mai e nimic rau in jurul meu….iti multumesc …oare asa va fi si in viitor?prin sarutul tau imi vei alunga toate grijile si problemele?.....imbratisati privim spre orizontul intunecat…e noapte….furtuna nu sa oprit inca….oare viitorul va fi o furtuna interminabila?oare vei fi alaturi de mine prin intuneric asa cum esti acum?....norii par sa ne preseze... ii simt ca si cum incearca sa ne faca sa disparem…nu mie frica…nu se poate intampla nimic rau…doar suntem impreuna!...oare in viitor cand lumea din jurul nostru va fi impotriva mea, a ta, a noastra ca intreg, va fi la fel?ii vom infrunta oare ?ii vom invinge?as vrea sa intru in mare…usor…sa simt cum valurile ma inconjoara …cum incearca sa ma ia cu ele in larg..sa-mi arate cele mai intunecate taramuri ale lor…acolo unde lumina nu ajunge niciodata…in adancuri…as vrea sa raman uneori pe fundul marii ca o corabie plina de comori,uitata acolo de mii de ani….o fantoma a trecutului,nepretuita,si totusi uitata….daca m-as smulge acum din bratele tale si as fugi spre valuri..daca as intra in mare …si daca ea m-ar lua cu ea …ai venii dupa mine…chiar si atunci cand ai sti ca nu mai e nici o scapare…ca nu mai pot fi salvata?... ai murii alaturi de mine inghitit de mare?...oare in viitor ma vei urma oriunde ma voi duce?vei fi de acord cu toate hotararile mele?ma vei sustine oricare ar fi dorinta mea nebunasca?...poate…poate ca ai pleca singur ..si mai lasa pe mal…in furtuna….ai pleca fara sa te uiti inapoi?..ramanand doar urmele pasilor tai pe nisipul ud din cauza cerului ce ar plange vazand ca ne despartim….oare chiar ai pleca in noapte si m-ai lasa singura si parasita?asta ai face in viitor?oare as plange si eu cu cerul?...cate intrebari destre viitor…de ce nu pot vedea doar prezentul unde stiu sigur ca ai ramane si am privi spectacolul funebru al naturii..pana in zori cand…furtuna se va linistii si am privii tot imbratisati rasaritul,care stiu ca iti place atat de mult…rasaritul cu cerul intr-un adevarat spectacol de culori dupa noaptea furtunoasa care tocmai a trecut…oare ce inseamna toate astea?oare vor fi perioade intunecate in viitorul meu…ahh ce egoista sunt…al nostru…??oare vom trece peste ele sau drumurile noastre se vor desparti?....atat de multe intrebari….ma intristeaza nesiguranta viitorului…si totusi ma bucura prin faptul ca nu stim ce va urma,daca va fi bine …sau rau……nu vreau sa stiu decat ca imi vei fi alaturi….si ca ma vei iubii orice as face,oricine as devenii,oricat m-as schimba,chiar daca as fi ca o furtuna la malul marii….oare asa va fi?...vreau doar un raspuns…!

Lumea trece pe langa tine fara sa te observe,fiecare avand gandurile lui,sperantele lui,asteptarile lui,intrebarile lui,problemele lui.nimeni nu se opreste sa te intrebe daca te poate ajuta.toti trec pe langa tine,in lumea asta in care totul e grabit si iubirea a fost uitata de mult pe o alee ingusta.tu cea care vezi cum timpul se scurge incet in haosul fiecarei zile ,poate vei avea o farama de noroc si poate vei descoperii iubirea aici,pe aleea ingusta si in felul asta nu vei mai fi singura si neinteleasa ,veti fi singuri si neintelesi de o lume prea grabita,fara sentimente...