vreau sa ma ridic impotriva multimii de oameni fara suflet transformati treptat,treptat in sclavi ai societatii lipsite de scrupule in care traim.muncim zi de zi pentru progres si uitam sa mai iubim,sa ne mai simtim liberi,sa traim clipa.vrem tot mai mult ,dar ne pierdem identitatea pe drumul spre succes.nu mai exista nimic pur,nimic in care sa merite cu adevarat sa mai crezi.esti singur si neinteles impotriva lor si nu ai nici o cale de scapare.chiar daca te impotrivesti,cu timpul vei ajunge exact ca ei,ca cei pe care ii dispretuiesti atat de mult,cei ce traiesc prin birouri aglomerate,uita de familii si sacrifica totul pt o cariera si un nume pe care ceilalti sa il recunoasca.noi ne simtim inca liberi,dar avem deja lanturi in jurul mainilor,ni se spune ce ar trebuii sa facem si suntem obligati sa vedem lumea din perspectiva lor.ne sterg usor,usor emotiile si sentimentele si le inlocuiesc cu ura si aroganta ,ne planifica viitorul fara sa tina cont de prezent si de trecut,nu avem voie sa avem dorinte si pareri proprii,ne sterg identitatea si o inlocuiesc cu cea a unui strain de 36 de ani ,in costum prafuit,cu fruntea incretita de griji si nevoi,ce priveste multimea de la fereastra unei cladiri de birouri si se gandeste ca ar fi putut fi fericit acum,daca s-ar fi opus atunci normelor si pretentiilor societatii moarte de azi.