stii la ce ma gandesc acum?

Stii la ce ma gandesc acum?nu ..nu ma gandesc la trecut…nici la prezent….vad doar viitorul…nu stiu de ce dar il vad ca pe o furtuna la care privim la inceput din spatele geamurilor hotelului unde stam,acolo unde ne simtim cu adevarat in siguranta…stam imbratisiti si privim pierduti haosul de afara…nu zicem nimic …doar privim…sa fie oare viitorul atat de intunecat pt noi?de ce nu-mi pot scoate imaginea asta a furtunii din cap…! Ma obsedeaza! La fel ca tacerea dintre noi…..stai ..ceva se schimba….te iau de mana si iesim afara…e vant…e ploie…mie frig….dar esti langa mine .fugim tinandu-ne de mana prin furtuna…si zambim chiar daca ea e impotriva noastra si inecarca sa ne opreasca…nu e nimeni alcineva pe drum ..doar noi…e liniste din nou..si tu zambesti…iti raspund cu un zambet fericit,simplu,asa cum il stii foarte bine pt ca l-ai vazut prins de fata mea de atatea ori…in fuga noastra nu mai vedem nimic alceva decat unul pe celalalt…totul se amesteca intr-un amalgam de culori intunecate …oare viitorul va fi atat de negru si potrivnic?voi fi oare alaturi de mine si atunci cand totul va parea pierdut?...am ajuns la malul marii…valurile sunt impresionante si musca din plaja pustie…doar noi,2 nebuni ..in singuratete….ce frumos!aceleasi valuri salbatice ..par a se lupta pt suprematie…imi amintesc de oamenii care lupta zi de zi sa fie cei mai buni,sa fie perfecti,sa aiba totul…si usor,usor uita ceva important…foarte important…uita sa stea alaturi de persoana iubita,care acum este uitata undeva intr-un colt intre amintiri prafuite ,pierdute de mult , ce au fost inlocuite de setea neincetata pt succes si avutie…valurile insa nu sunt ca oamenii,chiar daca sunt salbatice ,si domina pt suprematie in timpul furtunii..ele se linistesc si devin prietenoase ,calde,si aducatoare de bucurii pe vreme buna…oamenii,fiinte meschine ce sunt ,o data ce au fost scapate de sub control ,nu mai exista cale de intoarcere….e atat de frumos aici pe plaja….stam intinsi pe mal,sunt atat de aproape de tine,ma saruti in ploaia care e din ce in ce mai rece..si simt ca si cum ar fi cea mai frumoasa vreme posibila…nu mai exista nori negrii ,ce se invart in cercuri deasupra noastra scuturand ploaia cu picaturi mari care ne ating fata in timp ce ma saruti,nu mai e frig,nu mai e nimic rau in jurul meu….iti multumesc …oare asa va fi si in viitor?prin sarutul tau imi vei alunga toate grijile si problemele?.....imbratisati privim spre orizontul intunecat…e noapte….furtuna nu sa oprit inca….oare viitorul va fi o furtuna interminabila?oare vei fi alaturi de mine prin intuneric asa cum esti acum?....norii par sa ne preseze... ii simt ca si cum incearca sa ne faca sa disparem…nu mie frica…nu se poate intampla nimic rau…doar suntem impreuna!...oare in viitor cand lumea din jurul nostru va fi impotriva mea, a ta, a noastra ca intreg, va fi la fel?ii vom infrunta oare ?ii vom invinge?as vrea sa intru in mare…usor…sa simt cum valurile ma inconjoara …cum incearca sa ma ia cu ele in larg..sa-mi arate cele mai intunecate taramuri ale lor…acolo unde lumina nu ajunge niciodata…in adancuri…as vrea sa raman uneori pe fundul marii ca o corabie plina de comori,uitata acolo de mii de ani….o fantoma a trecutului,nepretuita,si totusi uitata….daca m-as smulge acum din bratele tale si as fugi spre valuri..daca as intra in mare …si daca ea m-ar lua cu ea …ai venii dupa mine…chiar si atunci cand ai sti ca nu mai e nici o scapare…ca nu mai pot fi salvata?... ai murii alaturi de mine inghitit de mare?...oare in viitor ma vei urma oriunde ma voi duce?vei fi de acord cu toate hotararile mele?ma vei sustine oricare ar fi dorinta mea nebunasca?...poate…poate ca ai pleca singur ..si mai lasa pe mal…in furtuna….ai pleca fara sa te uiti inapoi?..ramanand doar urmele pasilor tai pe nisipul ud din cauza cerului ce ar plange vazand ca ne despartim….oare chiar ai pleca in noapte si m-ai lasa singura si parasita?asta ai face in viitor?oare as plange si eu cu cerul?...cate intrebari destre viitor…de ce nu pot vedea doar prezentul unde stiu sigur ca ai ramane si am privi spectacolul funebru al naturii..pana in zori cand…furtuna se va linistii si am privii tot imbratisati rasaritul,care stiu ca iti place atat de mult…rasaritul cu cerul intr-un adevarat spectacol de culori dupa noaptea furtunoasa care tocmai a trecut…oare ce inseamna toate astea?oare vor fi perioade intunecate in viitorul meu…ahh ce egoista sunt…al nostru…??oare vom trece peste ele sau drumurile noastre se vor desparti?....atat de multe intrebari….ma intristeaza nesiguranta viitorului…si totusi ma bucura prin faptul ca nu stim ce va urma,daca va fi bine …sau rau……nu vreau sa stiu decat ca imi vei fi alaturi….si ca ma vei iubii orice as face,oricine as devenii,oricat m-as schimba,chiar daca as fi ca o furtuna la malul marii….oare asa va fi?...vreau doar un raspuns…!