a venit toamna

A venit si toamna...frunze uscate zboara prin aer,moarte,pierdute la fel ca sperantele mele,vantul le duce departe,departe ,plutesc lin in uitare ,apoi ajung pe pamant si sunt calcate in picioare fara mila,asa cum se intampla si cu dragostea mea…incerc sa supravietuiesc cu incapatanare chiar daca toti imi strivesc visele…le adun cioburile si merg mai departe..asta am facut mereu si nu mi-am dorit decat un singur lucru,am avut un singur ideal oricat de intunecate imi erau zilele,un singur tel de care ma agat cu ultimile puteri:”iubirea”…candva visam in culori la EL,am crezut ca l-am gasit de atatea ori si de fiecare data am dat gres,am cazut,am suferit tacut,m-am ridicat si am plecat mai departe cu un zambet fals pe fata in timp ce sufletul imi sangera …am pierdut visele pe drum, de mult,nici nu mai stiu cand am incetat sa mai cred in asa ceva ,inima mi-a impietrit,lacrimile au inghetat,m-am intunecat…acum sufletul imi moare usor in fiecare zi,nu mai simt fericirea cum o simtiam candva,nu mai am dorinte,nici vise de implinit,trec doar pe drum,printre oameni carora nu le pasa de mine,care nu ma cunosc si care nu ma pot ajuta,vreau sa ajung cat mai departe ,sa alerg prin vantul puternic,prin ploia rece pe care nu o mai simt, printre frunzele moarte ,sa ajung undeva unde sa uit totul,sa visez din nou si simt din nou fericirea lucrurilor simple si inocente,si poate asa dupa ce anotimpuri vor trece,poate ca voi fi altfel si eu,poate voi revenii la viata,si o voi lua de la capat sperand ca intr-o zi voi da peste IUBIRE,voi plutii printre nori usoara ca un fulg si ma voi bucura din nou de fiecare clipa…poate la un moment dat voi avea sansa la un nou inceput…..